Bucovina austriacă

Gara Ițcani, azi Suceava Nord

Suceava, cartierul Ițcani · Gări și căi ferate

de antreprenorii austrieci C. Gall și F. Ronchetti

Prima gară ridicată de austrieci în Bucovina și, până în 1918, gară de frontieră a imperiului. E construită pe două niveluri, în stilul romantic al gărilor central-europene: plan dreptunghiular, bolți pe arce de ogivă, arcade frânte, creneluri și turnulețe de colț, cu accente neogotice. A fost gândită ca o carte de vizită a Austro-Ungariei la granița cu Moldova.

Azi Funcționează ca gară, dar clădirea e degradată. Ultimele reparații capitale au fost în 1974–1975, iar în 2010 vântul a smuls 250 de metri pătrați de acoperiș.

Sursele dau ani diferiți pentru linia și clădirea gării: 1869 pentru punerea în funcțiune a liniei Cernăuți–Suceava, 1871 pentru darea în exploatare a clădirii.

Gara Rădăuți

Rădăuți, strada Gării 3 · Gări și căi ferate

de căile ferate locale ale Bucovinei

Linia principală Cernăuți–Suceava, deschisă în 1869, ocolise orașe importante ale Bucovinei, printre care Siretul și Rădăuțiul. Ca să le lege la rețea s-au înființat companii locale, iar gara din Rădăuți e rezultatul acelei etape.

Azi Trenurile opresc în continuare aici. În 2001 a fost refăcută pe de-a-ntregul, de la fațadă până la sala de așteptare, iar acum arată aproape ca la deschidere. E monument istoric, cod SV-II-m-B-05607.

Linia Dărmănești – Câmpulung Moldovenesc

pe valea Solonețului și a Moldovei · Gări și căi ferate

de compania Bukowinaer Lokalbahnen

Împăratul Franz Joseph a acordat concesiunea pentru o cale ferată secundară de la Dărmănești, pe atunci Hatna, spre Câmpulung Moldovenesc, pe atunci Kimpolung, după aprobarea celor două camere ale Parlamentului imperial. E linia pe care circulă și azi trenul spre noi.

Azi În exploatare. Cine vine cu trenul la Câmpulung merge pe un traseu decis la Viena, acum o sută patruzeci de ani.

Mocănița Huțulca, Moldovița

Vatra Moldoviței · Gări și căi ferate

de căile ferate forestiere ale Bucovinei

Cale ferată îngustă, construită pentru scos lemnul din munte. Azi circulă turistic, cu locomotivă cu abur pe ruta lungă și cu diesel pe cea scurtă.

Azi Merge și azi, dar numai în sezon și numai cu bilet luat din vreme. Fluieratul locomotivei se aude din sat înainte s-o vezi.

Gara Burdujeni

Suceava, strada Nicolae Iorga 7 · Gări și căi ferate

de firma italiană Ceretti e Tanfani

Atenție, e reversul monedei: gara asta nu e austriacă, e românească. Burdujeni era de partea cealaltă a graniței, iar Regatul României a ridicat-o ca răspuns la Ițcani, ca gara lui de frontieră să nu fie mai prejos. Planurile au fost inspirate de gara din Fribourg, iar terenul mlăștinos a fost consolidat cu grinzi de stejar.

Azi E gara principală a Sucevei și una dintre cele mai bine păstrate din țară: fațadă de cărămidă roșie, feronerie, sală de bal cu elemente originale.

Merită văzute una după alta: două gări la câțiva kilometri distanță, ridicate de două imperii care se priveau peste graniță.

Cazinoul Băilor, Vatra Dornei

Vatra Dornei, parcul balnear · Băi și cazinouri

de arhitectul austriac Peter Paul Brang

Ideea vine din 1873, dintr-un raport al doctorului Denarowschi, care cerea un cazinou al băilor cu camere de conversație, restaurant și cafenea. Construcția s-a făcut după ce primarul Vasile Deac a mers la Viena și l-a convins pe împărat că stațiunea are nevoie de el. O parte din bani au venit din chetă publică, la care a contribuit și Franz Joseph, restul dintr-un împrumut de la o bancă vieneză. Înăuntru erau săli de joc, sală de teatru, bibliotecă, cofetărie și restaurant.

Azi Restaurat între 2019 și 2023, funcționează ca centru muzeal și cultural. Monument istoric de interes național, cod SV-II-m-A-05670. Program și bilete pe cazinoul-bailor.ro.

Primăria din Vatra Dornei

Vatra Dornei, centru · Băi și cazinouri

de administrația austriacă a stațiunii

Face parte din valul de construcții din 1896–1898, când Vatra Dornei devine centru balnear de imperiu. Turnul ei e reperul după care se orientează tot centrul.

Azi E tot primărie, la o sută treizeci de ani după ce s-a ridicat. Turnul ei rămâne ceasul după care se orientează orașul.

Izvoarele Sentinela și Unirea, Hotel Carol

Vatra Dornei · Băi și cazinouri

de aceeași campanie de construcții

Pavilioanele de izvor și hotelul fac parte din același ansamblu balnear gândit după rețeta stațiunilor austriece: apa, parcul, cazarea și distracția, toate la câteva sute de metri una de alta.

Azi Se văd pe jos, într-o plimbare de o jumătate de oră prin parc. Oamenii vin și azi cu sticla la izvor, ca acum o sută de ani.

Palatul Administrativ, Suceava

Suceava, strada Ștefan cel Mare 36 · Palate și administrație

de arhitectul vienez Peter Paul Brang (1852–1925)

Ridicat în timpul primarului Franz Des Loges, în stil baroc, cu subsol, parter și două etaje. Până atunci primăria funcționa în clădirea de azi a Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. În decembrie 1904 administrația s-a mutat aici, iar clădirea a mai găzduit poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie.

Azi Din 1990 aici lucrează Prefectura și Consiliul Județean, deci clădirea face cam ce a fost gândită să facă. Reparată din temelii în 2006; pe dinafară se vede oricând.

Același arhitect a proiectat și Cazinoul din Vatra Dornei: două clădiri la 80 de kilometri distanță, de aceeași mână.

Conacul Popovici, azi Muzeul „Ciprian Porumbescu”

satul Ciprian Porumbescu, fostul Stupca · Palate și administrație

de boierul Manolache Popovici

O casă boierească ridicată în centrul satului, cu fațade simetrice și așezare izolată, pe care istoricii o încadrează în tendințele neoclasice ale epocii, ca pe una dintre interpretările târzii ale vilelor rurale palladiene. Prin căsătorie, a ajuns la Dimitrie cavaler de Costin, dintr-o ramură bucovineană a familiei cronicarului Miron Costin, care primise de la Austria titlul ereditar de „ritter von Costin”.

Azi Adăpostește Muzeul memorial „Ciprian Porumbescu”, deschis în noiembrie 1971: casa în care a trăit compozitorul a rămas casă, doar că acum intri în ea. Monument istoric, cod SV-III-m-B-05678.

După confiscarea din perioada comunistă, clădirea a fost școală între 1950 și 1970, apoi școală, grădiniță și muzeu în același timp.

Salina Cacica

Cacica, jud. Suceava · Sare și industrie

de Cămara aulică, prin comisia condusă de consilierul Thadeus Peithner von Lichtenfels

Ca să nu mai importe sare din Moldova, administrația austriacă a prospectat toate izvoarele sărate din Bucovina, apoi a deschis mina printr-un puț vertical, cel numit azi Ferdinand. A adus mineri din Galiția, de la Wieliczka și Bochnia, cei mai mulți polonezi și romano-catolici. Până în 1803 coborârea se făcea în coșuri împletite, pe verticala puțului. Sarea a fost săpată cu târnăcopul, fără explozibil, și de-asta galeriile s-au păstrat întregi.

Azi Se vizitează tot anul. Traseul are circa 500 de metri, iar până la capela Sfânta Varvara se coboară 192 de trepte de lemn. Sub pământ se mai văd capela ortodoxă și lacul sărat, săpat manual.

Capela Sfânta Varvara a fost inaugurată în 1806, la inițiativa preotului polonez Jakub Bogdanowicz, și e prima de acest fel dintr-o salină din România. Sursele dau adâncimi ușor diferite pentru ea, între 21 și 29 de metri.

Bazilica din Cacica

Cacica, lângă salină · Sare și industrie

de arhitectul Teodor Talowski, din Lvov

Ridicată de comunitatea catolică adunată în jurul salinei, din cărămidă roșie presată și piatră cioplită, după un proiect venit din Galiția. E singura clădire neogotică din tot circuitul.

Azi Sanctuar național marian, iar din anul 2000 basilică minoră. De 15 august curtea nu mai încape lumea.

Fosta mănăstire Solca, devenită berărie

Solca, jud. Suceava · Sare și industrie

de administrația austriacă

După desființarea mănăstirii, clădirile au ajuns depozit, apoi berărie. De atunci a rămas Solca cunoscută în toată Bucovina pentru bere și apă minerală. E cel mai curios efect al reformelor iozefine din zonă: o mănăstire transformată în fabrică.

Azi Călugării s-au întors abia în 2000, după două sute cincisprezece ani în care clădirile au fost orice altceva.